– Nu vreau! N-am chef! Mi-am lins rănile azi, în sfîrșit, după o săptămînă de calvar, dar nu le scot la aer încă.. Adică nu le afum..
– El ce face?
– Stă în pat..
– Stă în pat și atît?
– Așa zice.
– Și ea nu iasă?
– Ea a plecat acasă la mama ei..
– Deci e singur?
– Da..
Se uita pierdută la fumul ce-i ieșea din țigară cînd i-a dat răspunsul acesta lălăit – pe cît de scurt era el – cu voce joasă, puțin resemnată, ceva dezacorduri de regret ici-colo, oarecum liniștită totuși, căci se străduia să accepte și să înțeleagă dorințele altora.. Deși nu se întreba, copila, oare cineva se gîndea așa la ale ei? Cuiva îi păsa ce dorește, ce simte, cum se simte? Dar așa sunt oamenii altruiști, viitorii egoiști ai societatii..
Nu întoarse privirea către prietena ei, care de cîteva secunde bune rîdea mut și ștrengărește, așteptînd să fie văzută, urmărind toate semnele acestea întipărite pe figura căzută a copilului fumător.
În cele din urmă și-a întors capul bleg, ca și cum ar fi revenit de departe, adusă de tăcerea prelungită care nu-i era specifică celeilalte. I-a întîlnit zîmbetul complice, interpretat inițial ca fiind atoateștiutor.. un fel de „ei, ei! știu la ce te gîndești acum! Dar nu-i voie!!” Dar avea să se mire de înțelesul lui..
– Păi, du-te la el!
– Ceee???
– Da!!
– Tu ești nebună??!!!
– De ce, tu?! Te duci, urci, bați la ușă și cînd îți deschide îl săruți, îl bagi în casă și apoi..
– Apoi ce? Apoi nimic! Ai înnebunit!
– Ba nu, deloc! Dar neapărat vii înapoi acasă noaptea asta! Și nu discutați nimic! Fără întrebări urmate de foieli și nerăspunsuri, fără ardere de creieri! Îl săruți, dacă vă aprindeți, faceți schimb de lichide, vă descărcați tensiunile, te îmbraci și vii acasă!
– Numai prostii mă înveți! Dacă sun la interfon și nu mă lasă să intru?
– Oooooof, are interfon? Păi, suni la un vecin să te lase să intri. Spui și tu că ți-ai uitat cheia. Eu am făcut așa de multe ori unde am stat înainte. Trebuie să apari direct la ușă!
– Și dacă mă scoate afară din casă? Sau dacă e plecat?
– Păi, n-ai spus că stă în pat? Dacă e plecat, atunci e un mincinos cu care nu merită să-ți mai pierzi vremea!
– Bine tu, poate merge să se plimbe!
– Păi, dacă e plecat, asta e! Te întorci acasă și nu mai spui nimic! Totuși.. ai prea multă încredere în oameni și vrei mereu să crezi că sunt buni, că nu te mint..
– Nu mă duc! Ești dusă cu capu! Aș muri să mă respingă! Mi-am lins rănile și acum să pun sare.. altă noapte nedormită!
– Copilă, crede-mă! Mi s-a făcut asta și mie! Ce-i drept, la început am avut faza aia de respingere, pe care poate o va avea și el; primul sentiment e acela de enervare că cineva încearcă să te scoată forțat din apatie, să te oblige să trăiești, dar nu-l lăsa să vorbească! Ați vorbit destul pînă acum și n-a ieșit nimic! Azi totul e fizic! Dacă simte ceva pentru tine, va rămîne uimit și satisfăcut în cele din urmă. Eu, una, am fost în al nouălea cer! Am uitat imediat furia de la început. Va aprecia, mai ales că nu te cunoaște așa, pentru că nu faci asta de obicei. Dacă ai curajul s-o duci la capăt bine, e un efort în plus pentru a vă face să vă reveniți din criza asta!
Se uita neîncrezătoare, cu ochii mari, nevenindu-i să creadă ce aude din gura femeii care mereu i-a dat sfaturi bune și serioase.. Totuși, acum i se părea exagerat! Într-adevăr, și ea avea fantezia asta demult! Mereu își imagina că cel pe care-l dorește va apărea inopinat, în noapte, la ușa ei, îi va înfinge cu fermitate mîinile în păr, o va săruta și-o va înnebuni..Diferența era că nu știa despre el dacă o dorește într-adevăr, așa cum știa despre sine.. Dar i-a venit un gînd nebun..
El i-a cerut așteptare mută, răbdare, durere surdă ici, arzătoare colo, pe care trebuia s-o suporte, scrîșnind din dinți și cel mai important, nesiguranța unui rezultat favorabil la capătul tuturor acestora. Merita să pună la încercare dorința celui care-i cerea atît de multe pentru ceva atît de incert sau, poate, pentru nimic. Atunci cînd ești cufundat în gînduri, întrebări, nesiguranță, lene, apatie, greață, cînd nevoia de a sta în singurătate este mai presus de orice, dar totuși simți ceva pentru care așteptarea celuilalt chiar ar merita efortul și acel cineva, pe care, în urmă cu doar o săptămînă pretindeai că îl adori, îndăznește să-ți calce dorința, dacă fizic și mental nu ești capabil să reacționezi pe măsura sentimentelor, totuși rămîne inima cea care te face să te lași dus de val, cea care îți dă o tresărire pozitivă, ce-ți amplifică tot ce ai simțit pînă atunci..
– Bine!
– Dar treaba asta trebuie s-o faci repede, adică acum!
Încă îi era teamă. Nu mai făcuse niciodată ceva așa de nebunesc. Era nebunatică, dar cu invitație.. Fără.. i se părea sinucidere.. Totuși, se lăsă prinsă de inedit, de sare și piper, de picanteria situației..
Își stinse țigara, se ridică în picioare, pe colțar, etalîndu-și încă o dată pijamalele ei din două perechi diferite și din două stiluri diametral opuse, făcînd-o pe cealaltă să mai rîdă o dată cu poftă cînd își îndesă picioarele în bocancii mari cu limba leșinată, căci alți papuci de casă nu avea..
– Ești îmbrăcată ca un copil handicapat!
– Mi-ai mai spus! Merit o poză! Da, chiar! Cum ar trebui să mă îmbrac? Sexy, simplu, sporty, casual?
– Nu contează prea mult! Cu ceva care e ușor de dat jos.. 😀
– You little bitch! Numai prostii mă înveți!
Și ieși pe ușă val vîrtej, rîzînd nebunește. Se întoarse, își vîrî doar capul și adăugă:
– Poate iese o comedie neagră din toată povestea asta, că-ți rup capu!
– Da, da, da! Du-te!
Dar sună telefonul.. Mesaj.. Se întoarse pleoștită și hotărîtă să lase totul baltă..
– Mi-a scris! Crede că s-a răcit, îl doare gîtul, citește și crede că va adormi.. Cică, e tot ce vrea acum: să doarmă!
– Hm!
– Ce fac?
– Stai să mă gîndesc!
Avînd în vedere că el și prietena ei aveau aceeași zodie, punea mare preț pe ceea ce-i spunea.. Cine mai bine ca ea putea să știe cum ar reacționa într-o situație sau alta?
– Nu, nu! Du-te! O să-i treacă toate durerile dupa ce te va vedea!
– Crezi? Iooi, ce mă fuți tu acum!
– Trust me!
– Biine..
Oare cînd va învăța să-și asculte instinctul, care nu o înșeală niciodată, dar pe care deasemenea nu l-a ascultat niciodată?
S-a aranjat puțin, lenjerie sexy – în caz de orice, un strop de parfum Cacharel – Amor Amor, ciorapi negri, cămașă-rochie, centură la brîu și cizme cu fermoar!
– Like a tramp!
– Oaau! Nu, nu! Ești brici!
– Nu-i prea ostentativă ținuta!
– Nu, tu! Du-te odată!
A sărit într-un taxi și a plecat.. În fața blocului a tras adînc aer în piept:
– Doamne, ce fac?
Și-a ridic privirea spre geamurile apartamentului. Una din lumini era aprinsă.. Dar era singura lumină care trebuia să fie stinsă, pentru că ea era acasă, la zeci de km.. Un gînd nebun i-a trecut prin minte.. Nu era legat de ea și știa bine de ce..
– Altcineva? Nu, mi-a promis!
Și nici nu s-a mai gîndit la asta în secunda următoare..Încă mai credea în promisiuni și încă mai credea în sfaturile prietenei sale.
A căutat pe lista de la interfon un nume de bărbat.. cu femeile nu-i de povestit! Nici nu mai știe ce nume a ales.. Apartamentul 11.. O voce frumoasă de bărbat i-a răspuns:
– Vă scumați..ăăă, mă scuzați că vă deranjez! Locuiesc în bloc, în chirie; mi-am uitat cheile acasă. Îmi puteți deschide ușa, vă rog!
– Sigur, d-șoară!
Era un semn bun că a trecut bine de asta, deși a pronunțat așa de repezit și stîlcit cuvintele, încît dacă cineva ar fi văzut-o în momentul ăla, ar fi spus că merge la furat.. În lift s-a uitat în oglindă, și-a dat haina jos și a încercat să-și potolească bătăile inimii.
Pe scară – beznă totală. Dar știa drumul, doar l-a străbătut de atîtea ori.. Prin cerculețul mic de la vizor se putea vedea că în casă era lumină. A zîmbit. A sunat o singură dată și s-au auzit pașii grăbiți și apăsați spre ușă. I-a deschis imediat! L-a privit direct în ochi, cu afecțiune și o încercare de senzualitate.. Habar n-are ce i-a ieșit.. Reacția a fost neașteptată!
– Ăăă!! Ce m-ai speriat! Tu ce cauți aici?
A urlat de-a dreptul. Vocea îi tremura, privirea îi era rece, figura răutăcioasă, enervată.. Era doar în prosop. Tocmai făcuse duș, părul îi era ud, obrazul proaspăt ras și pe deasupra, mînca..
Nu i-a răspuns, și-a ținut firea, l-a luat de ceafă și l-a sărutat.. mai mult l-a pupat, căci s-a smuls din mîinile ei de parcă ar fi văzut un monstru.
– Ce cauți tu aici? Unde mergi? Cum ai intrat? M-ai speriat! Ce faci aici?
I-a luat mîna și i-a pus-o pe piept să-i simtă bătaia inimii. Într-adevăr, îi bătea cu putere.. Dar a încercat să-l sărute iar, cu mai mult calm. S-a smuls iar cu furie și a fugit în cameră. Părea că ea era ultima persoana pe care se astepta s-o vadă la ora aia.
– Stai, unde pleci așa..
A spus-o cu voce joasă și mult calm, căci habar n-avea ce e cu reacția asta. Nu știa cum să-i facă față. Dar zîmbetul și l-a păstrat. A încercat să se apropie de el. Era agitat, nervos..
– Vreau să pleci!!
La cuvintele acestea i s-a încețoșat privirea, zîmbetul i s-a strîmbat și i-a rămas fixat pe figură, parcă ar fi fost o mască de teatru.. S-a clătinat, i s-au oprit cuvintele în gît, stomacul i s-a strîns și avea impresia c-o să vomite. Cu același zîmbet schimonosit s-a întors, și-a luat geanta și a reușit să îngaime un „Ok. Noapte bună!”
A tras ușa încet. S-a închis doar cu un pîcănit de clanță, fără niciun cuvînt dincolo de ea. A făcut doi pași și s-a oprit..Impresia c-o să se brăbușească o făcu să se rezeme de perete. Ușa liftului, care de obicei se trîntea, a rămas puțin deschisă, oprită de ceva, lăsînd o fîșie îngustă de lumină să taie bezna holului. Îi tremurau picioarele și mîinile, capul i-a luat-o razna. S-a rezemat de oglinda liftului și si-a lăsat trupul să-i alunece în jos, amorțit de dureri neștiute pînă atunci.. Erau săgetările crude ale umilinței, cruzimii, așteptărilor înșelate și rușinii.
Străzile erau pustii. Ici-colo se iveau tineri porniți spre epuizare fizică în dans și beție. N-a văzut pe nimeni cu adevărat. Ochii îi erau acoperiți de o peliculă subțire de apă. Mergea anapoda, după memorie, dar nu vedea nimic în jur. S-a oprit pentru o clipă în parc și și-a lăsat toată greutatea să-i aterizeze greoi pe o bancă. Și-a aprins o țigară. Pentru ca răul să fie făcut pînă la capăt, a avut pornirea – pe cît de așteptată și normală în starea ei, pe atît de stupidă, în definitiv – să-l sune. Ce avea să-i spună, nu știa.. credea că avea să audă ceva, orice, o scuză tîmpită, o trimitere la dracu, o mustrare, orice.. A auzit doar o voce de femeie robot. La scurt timp, țîrîitul intrării unui mesaj, al cărui conținut îi era cunoscut demult. Nu o ajută!
Își imagina, stînd așa pe bancă, precum o halcă de carne moartă, tot felul de nebunii.. Să vină un maniac să-i sfîșie pieptul cu un cuțit încovoiat, să nu vadă ultimul autovehicul, care-o va izbi cînd va trece strada neregulamentar, să găsească în inima Clujului o gaură mare, neagră, care s-o înghită și să n-o mai știe nimeni. Copilării!
A ajuns acasă sfîrșită. Avea impresia că a străbătut zeci de kilometri pe-o autostradă goală.
Lungită în pat, și-a încovoiat spatele, ținîndu-se de piept. Voia să aibă în momentul acela gheare lungi cu care să-și smulgă tot ce era înăuntru. Fața i s-a aprins, maxilarul o săgeta cu junghiuri amare, nodul din gît îi lua aerul. A vrut să plîngă, să se descarce măcar de durerile acelea mărunte. Și-a dat seama că nu poate vărsa nici măcar o lacrimă, deși în după-amiaza acelei zile a plîns de i s-au înnodat lacrimile-n barbă. Acum nu mai avea fluide nici măcar să se strîngă una care să cadă acolo unde alte surori au udat cearșaful cu cîteva ore înainte..
S-a gîndit pentru o clipă la asta, la ce poate să însemne.. Și-a spus doar atît:
– Doamne, dacă exiști acolo sus – și știu că mă auzi, deci știu că exiști! – pentru faptul că m-ai lăsat pe lume atît de naivă, de lipsită de mîndrie și mereu în căutare oarbă de afecțiune sau mă rog, pentru că m-ai lăsat să devin atît de fraieră, să mă golesc de orgoliu, să-mi calc pe mîndrie de atîtea ori și să mă las dusă de val de fiecare data, mai repede decît merge valul însuși, pentru că m-ai lăsat atît de blîndă, încît niciodată nu aș fi în stare de atîta răutate, cruzime, indiferență, nesăbuință și sadism încît să scot afară din casă persoana căreia i-am declarat.. verzi și uscate, care vine în toiul nopții să mă sărute, să-mi vadă ochii, va trebui să primesc înzecit într-o bună zi. În dragoste măsurat! (la care vocea celui de sus ar fi trebuit să răsune in momentul acela: „Pentru Dumnezeu! adică Vai de Mine, dar nu i-a ajuns nici după faza asta??!!)
Toate trăsăturile feței i s-au schimbat, luînd o expresie de calm, răceală.. Nările au început să-i tremure pe măsura ce-și oxigena plămînii și totodată creierul. A reconstituit tot. Agitația și spaima lui cînd a văzut-o, enervarea, prosopul ud pe mijloc și părul ud, în miez de noapte, asociate cu un presupus început de răceală și mai ales, tot tabloul ăsta în contextul în care el în urmă cu cîteva ore i-a spus să nu fie tristă, să nu plîngă, căci nimic nu s-a terminat, totul abia începe.. Dacă așa începe o poveste.. Pas!
– Nu mai pot să plîng, căci nu-i de plîns, e de rîs! E o comedie neagră, dar tot comedie rămîne!
„Nu poţi să plângi şi să gândeşti în acelaşi timp, căci fiecare gând absoarbe o lacrimă.” – J. Renard
S-a ridicat, a sărit din hainele mizerabile în pijamalele ei handicapate și s-a vîrît în pat.. Astfel, cu totul ghemuită și ascunsă sub plapumă, nu mai știa nimeni…
uite un post pe care l-am citit pe nerasuflate!
uite o situatie descrisa atat de aproape de realitate si cu o groaza de patima!iar avem talent cand suferim 🙂
uite o prietena ce sufera …DIN NOU! dar de ceeeeee?
tuh, un baiat nu o sa reactioneze niciodata ca o fata – doar daca e gay – pentru ca e barbat si asa tre sa para! deci lasa zodiile!
un barbat se sperie de o femeie puternica si instinctual o alunga. o femeie puternica nu se comporta insa ca un copil cand nu e sigura de ce are. femeia asta ce s-a dus nesigura la usa lui,iar pe langa imbracamintea neadecvata unui suflet cald si schimbator, a dat dovada de nebunie maxima si disperare sarind pe el. putea sa ii duca un ceai si sa ii zica noapte buna, apoi sa plece zambind. nu stiu cat sex putea face baiatu in suferinta si febra. oricum, si daca putea ii era frica sa nu o dea in bara! clar ii tremurau picioarele la fecior 😉
ofofof, nu te mai ruga pt iubire, draga mea, n-o sa primesti nici cand vrei, nici cata vrei si mai ales de la cine vrei. dar o sa primesti fix cand nu o vrei si sa vezi atunci cum o poti savura! mai bine roaga-te pentru siguranta si sobrietate in fata ei cand va veni! 🙂 e mai sanatos!!!
ps: iar ai consumat produsu inainte de termenu de valabilitate tzttztz
pps: stii ce zic pestii dupa ce fac dragoste? „cum ziceai ca te cheama?” 😉
Da, ai dreptate! Impresia, prima lui impresie despre apariția mea la ușa lui, împărtășită a doua zi, bineînțeles, a fost: „Erai foarte frumoasă, sexy..” WTF!!!
Sincer, nici eu nu mai știu cum mă cheamă acum.. Cum aș putea ști cum îi cheamă pe alții.. Of, draga mea, eu n-o să savurez nimic pentru că anticipez dezastrul, prin urmare îl atrag.. Îi caut pe Gugăl, ce mai!
„un peste” :))) nici macar pe „gugal”, desi gasesi toate prostiile acolo, „prostia” de care avem noi nevoie nu e…nici macar virtual nu exista…cred ca suntem foarte inflexibili in ceea ce priveste barbatul/femeia la care visam…ne asteptam sa simta sa gandeasca sa iubeasca la fel ca si noi…pe de alta parte, nu cred ca e o chestie de „barbat” sau „gay” cum zicea prietena ta, sa fi spontan, placut si sa-ti asumi deplina responsabilitate pentru ceea ce simti indiferent la ce ora din zi sau din noapte, denota mare curaj, curaj, care pan la urma, denota barbatie…personajul masculin din text, parerea mea, era cam iepuras, sa fim seriosi :))) s-a speriat de o fata „sexy” :)))
noroc c-a avut o noapte intreaga sa-si adune mintile sa-i spuna a doua zi ceea ce gandea, vedea si simtea seara anterioara…invelit in prosop :))))
„Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toata fiinţa sa” și cu asta cred c-am spus tot, căci e cu sens dublu de mers: mă fac și eu „comodă”, gîndindu-mă că m-a iubit, dar nu cum aș fi vrut eu.. ata ete că ete nah!, îi găsesc o scuză și mă abțin să afirm că „toți bărbații e porci!”, își găsește și el o scuză, una chiar bună – draga mea, te iubesc dar în felul meu.. atunci cînd nu ești cu mine – și treaba-i oblă.. ca covrigu, că n-a ieșit nimic din toată povestea.. ba chiar a fost adevăratul început al sfîrșitului apariția mea inopinată și negîndită, dar adorabilă în prostia de care dă dovadă! 😉
Acu na, ma bag si eu intre fomei ca leul intre hiene. Incep prin a spune ca nu ii iau apararea feciorului . In mod normal ar trebui castrat si atarnat in cuie de statuia lui Avram Iancu pentru gestul de a refuza o femeie frumoasa dornica de placeri trupesti, si ce femeie inca… (compliment pe fata) . Dar , si acest dar e un inceput de pledoarie, voi femeilor nu realizati un lucru si anume ca mitul in care barbatii sunt mai atrasi de sex decat femeile a fost inventat tot de femei pentru ca au realizat ca voi puteti sa va abtineti si noi nu si asta e o arma puternica in fata barbatului. Voi ca si femei puteti sa stati in fata unui barbat si sa il priviti in ochi si tot corpul vostru sa freamete de dorinta, gura vi se umple de saliva poftei, sfarcurile vi se intaresc de stau sa rupa captuseala rochiei, parul de pe gat sta drept ca un soldat si nimbul placerilor ascunse se zbate sa fie si el atins SI CU TOATE ASTEA VOI ZICETI NU!. Si atunci noi barbati tampiti care n-am citit macar o carte despre creierul femeiesc, ne inchidem in noi si nu mai avem incredere in noi sau in voi si nu intelegem de ce suntem refuzati si ramanem cu aceasta proasta impresie ca femeile nu vor si nu le place sexul. Si iata cum am revenit la problema discutata. Pai cum , mai fetelor , vreti voi sa reactioneze un fecior al poporului ,care de mic a fost indoctrinat ca voua nu va place sexul , la acea imagine de femeie care vrea. Va zic eu ca i-a dat ecran albastru cu mesajul: Conflictul a doua formule de calcul pentru acelasi argument duce la eroare. Apoi mai e si conjunctura : Se trezeste cu aceasta nimfa rupta din visele adolescentei sale si trebuie sa inteleaga de unde i se trage si pana sa inteleaga intra in joc sistemul de protectie al barbatului care functioneaza dupa sistemul : Nu inteleg=> Nu stiu ce sa fac=> Ma enervez si vreau sa raman singur. (Bine acuma trebuie sa recunosc ca pana la sfarsitul povestii am crezut ca era cu alta in casa.)
Deci si prin urmare dupa aceasta pledoarie asupra imbecilitatii barbatului modern va rog sa faceti demersurile pentru linsarea respectivului. 🙂 Daca era un barbat mai putin modern acest post ar fi fost mult mai greu de scris . E greu sa transcrii gafaielile si gemetele ….
V-am pupat , al vostru Egoist batran si trist.
frumos scris! sincer, chiar daca in ziua respectiva si cateva dupa nici prin cap nu mi-a trecut ca ar fi putut fi cu alta in casa, acum am ajuns si eu la aceeasi concluzie.. ca era alta in casa.. nu-s sigura, dar la cum s-a incheiat povestea.. cred ca era!
anyway, l-ai judecat dupa niste parametri normali, aplicabili in cazul tuturor sau aproape tuturor celor din specia numita „barbat”.. insa e o greseala! el trebuie judecat dupa parametri anormali, caci doar in cazul asta putem gasi niste umbre de explicatii pe care mintisoara noastra de oameni simpli sa le poata rumega.. ai uitat ca eu ii caut pe google.. deci.. te rog frumos! 🙂
Si inca ceva! faza cu „bietul fecior, de unde sa fii stiut ca si femeilor le place sexul?” nu e valabila.. eu i-am aratat asta si numai un retardat nu si-ar da seama ca-mi place! =))
A ta vesnic deziluzionata EUfemi(ni)sme..stangace!
M-am apucat sa-ti mai scriu un comment dar s-a facut post :)) http://egoistul.wordpress.com/2010/10/07/deziluzii-sau-femeia-desteapta-vs-barbatul-dorit/