Ce fain e să stai la bloc la curte, cu dependințe sociale în jur. Avem de toate: căței, pisici, păsărele, copaci, pomi fructiferi, iarbă, tufe, buruieni, pensionari, studenți, familiști, copii mici și mijlocii. O junglă completă.
Ți-e dat să miroși porc pîrlit la juma de noiembrie. Doar întîmplarea face ca locatarii în cauză să fie și de etnie romă.. detalii! Doamne ferește, n-am nimic cu ei că pofta i-a înghesuit așa repede sau, cine știe, poate foamea i-a strîns cu ușa, dar nu pot să nu mă gîndesc că șoldanul nu mai apucă masa de Crăciun. Poate apucă doar să-și scalde copita într-un lușcoș cam lungit, da’ sarmaua tot n-o vede. Cred asta pentru că erau mulți în jurul unui grăsun și se știe cît de mult le place carnea, mai ales cînd sunt mici. Mă gîndesc acum.. de-asta cîntă romii toată iarna?! A pagubă
Altfel e fain la bloc în curte.
Un tomberon puturos te face să te simți frumos întîmpinat fix cînd bagi capul pe poartă. Cu o-njurătură soft înflorindu-ți în gînd, gen ”WTF”, te lași sucit din gît, admirînd frumusețe de tablou junkist; te trezești cînd te simți udat în talpă de trotuarul cariat, scăldat în bălți albicioase din săpun de casă, ciuruind din ograda locuințelor sociale. Pe cînd îți înflorește o a doua înjurătură, de data asta pe buze, te salută politicos tăietorul de porci, care împinge la fiare în fața casei, întins pe bancă și tot tacîmul. Se mai și oprește să te privească șerpuind printre lacuri. Trăi-ț-ar familia, vecine!
Și se aude tot tot! Chiar și maneaua în surdină. Se simte și mirosul de iarbă de la vecinul de sub mine. Chiar și polologhia lui dedicată iubitei, care, din cîte am auzit în zbor, nu-l înțelege că iarba i-a adus respectul de sine și mai multă încredere în propria persoană. Asta cu încrederea am înțeles-o cînd, într-un final, epuizat, i-a trîntit un ”tuuu, io nu mă las de fumat pentru tine, ai înțeles?!” Și cu asta toate explicațiile s-au făcut fum.
Îmi place să ascult chiar și certurile care se iscă atunci cînd boemul ciocnește țăranul. Un el și o ea, simandicoși cu bun gust, ajung seara acasă, după o zi istovitoare la birou. Parchează mașina în curte dacă ai unde! Fix în mijlocul drumului boemul își lasă educația în mașină lîngă nevastă, se dă jos cu finețe și-ncepe: ”Futui țăranu mă-sii cu mașinile lui. Bă, io-nțeleg că ai 3 mașini da mai dă-le-n plm, pe toate 3 tre să le parchezi în fața blocului. Bă, o mașină am și vin de la serviciu și n-am un loc și eu. Futui țăranu mă-sii care vine din Spania și-și cumpără 3 mașini și pe toate 3 le ține sub nas”. Pe fundal se mai auzea ea ”hai, dragă, lasă..”. Țăranul a conchis: ”băă, îmi mai iau 5 și pe toate le parchez unde vrea plm! Pentru că POT!” Atîîît!
E fain!
Și acum, că e aproape jumatea lui decembrie ăsta ploios, gri și nebun, avem lac de acumulare din gard în gard. De-ar veni și niște rățuște ca alea din parc ar fi epic.
Îmi place noua casă! E primitoare, boemă, plină de mîțe și.. vintage. Toate-s vintage aici. Frigideru n-are nume.. nicăieri! Mă gîndeam că poate e așa vechi că pe-atunci numa un nene știa să facă așa ceva și abia după a vîndut patentul. Debitez.
Dar e chiar fain la bloc la curte! Și am balcon de Julietă 🙂
Lasă un comentariu