Deodată orice sunet te enervează şi-nchizi televizorul, care merge de ore-n şir fără să fii băgat de seamă. Acum îl auzi şi e stupid. De ce a mers? Zilnic merge ceva în gol, să facă atmosferă, să nu-ţi auzi fiecare tîrşîială de papuci prin casa goală. Aiurea!
Stai în linişte şi te cuprinde disperarea. Nimic grav nu s-a întîmplat, nimic nu s-a pierdut. Dar angoasa pune stăpînire pe tine şi timpul se opreşte. Ţintuit locului, nu faci niciun gest. Amorţit. Ochii sunt goi şi grei. Capul se-nvîrte de gînduri ce capătă glasuri ţiuitoare, dacă-i închizi. Ţipetele din interior te asurzesc. Speriat, îi deschizi, să fugi de ele. La lumină fac mai puţin urît. Te mişti şi-ţi simţi trupul incert. S-ar lăsa greoi pe-o parte, s-ar ghemui, s-ar scutura, s-ar culca pe jos, s-ar abandona, s-ar zgudui de plîns, dar cea din urma tot de la urlete-ţi vine. Mai bine nu, căci arde. Mereu arde. Nici nu mai ştii de cînd stai aşa fără să faci nimic. Ore goale în picaj spre dimineaţă. Panică!
Te dor dinţii. Iţi iei maxilarul între degete şi e încleştat. De cît timpi îi strîngi în halu’ ăsta? Te sperie mereu gîndul că într-o zi plesneşte unul în strînsoare, ba chiar visezi urît noaptea cu dinţi care cad fără motiv şi-i priveşti în palmă, neputincios. Laşi gura căscată o vreme şi respiri şuierat. Se usucă totul şi bei apă. Primul set complet de mişcări mecanice, fireşti. Şi dacă tot ai ajuns la automatisme, aprinzi o ţigară. Nu e suficient de lungă, noaptea nu e fără sfîrşit. Dimineaţa ce-i urmează te sperie, te dezgustă chiar. Ai vrea să fie tot noapte. Să stai, să fumezi, să te holbezi la golul din faţa ta și din tine. Să înțelegi ceva din asta și să-ți dai seama ce e de făcut. Cam știi în mare: să-l umpli! Problema nu e golul în sine. Nu e greu să te lași purtat aiurea în gol pînă-ți bate gongu’ în cap și o iei razna. Problema e că vrei să pui ceva în el, natura ta ți-o comandă. Trebuie să pui ceva, altfel degeaba ești.. zic ei.. Dar ce?
Problema existențială majoră. Cu ce să umplem golul din viețile noastre? Cu un soț, cu copii, cu hobby-uri, cu drumeții, cu cărți, cu lucruri de care n-avem nevoie, cu droguri, cu orgii, ba cu toate la un loc. Fiecare cum știe. Dar atîta voință! Și atît devotament! Si atîta energie! Si atîta iluzie!
Cînd un astfel de gol îl resimți, cu toate că trăiești alături de cineva, înseamnă că trebuie să te muți într-o casă goală, să lași gol în suflet, în viața ta, să schimbi facebook, mail, număr de telefon.. Poa’ să tot fie gol după, dar tu ești plin de viață!
Lasă un comentariu