..mai auzi doar ușa trîntindu-se..
„-A plecat!”
Și-a descărcat tot pieptul de greutatea și amăreala acumulate peste zi, apoi s-a spălat, a fumat o țigară ca să se „răcorească” și s-a așezat la calculator. Îi era teamă să înceapă direct; nu știa dacă o poate face bine.. de fapt nu știa dacă o mai poate face?! A mai început un joc ca să se destindă, dar l-a închis rapid, scîrbită și enervată de automatismul ăsta tîmpit de a se pune la calculator pentru jocuri stupide. Pe vremuri îl voia în poală, lungită pe jos, doar pentru scris. Acum.. nu mai e pe vremuri.
Apoi și-a spus că e momentul.. dar mai întîi a citit ceva din ce scrisese cu muuult timp în urmă.. ca să-și aducă aminte hieroglifele, semnele de punctuație, cratimele, regulile de scriere și aranjare în pagină etc.. și..
..așa m-am hotărît să scriu din nou: neliniști, lacrimi de crocodil, depresie, gînduri negre.. și blonde și nelipsitul SPM. Am mediul propice!
Azi mă chinuiam eu tare să fac un contract, cum mă tot chinui de cîteva săptămîni, cînd mi-a venit mie să mă gîndesc ce/cum era anul trecut pe vremea asta. Înainte să fiu pe fază, mintea mea a luat-o lela, în cotloanele întunecate ale memoriei. Telefonul suna, faxul intra, casuța vocală vorbea, clientul mă trezea din somn cînd răspundea.. mintea mea tot lela.. M-am gîndit la vrute și nevrute și mi-am dat seama că, într-adevăr, sunt o persoană foarte negativistă.. Mi-am adus aminte numai de lucrurile negative de anul trecut de pe vremea asta.. Se zice că momentele frumoase sunt cele pe care ți le vei aminti peste ani.. Se zice..
Descoperirea m-a băgat și mai adînc în butoiul cu melancolie.. asta pentru că se mai spune că dacă vrei să fii fericit, trebuie să stai printre oameni fericiți… și lîngă mine cine-o să mai stea?
Tot azi mi-am dat seama că nu iertăm cu adevărat atunci cînd credem că o facem. Adică ni se pare că iertăm pentru că începem să ieșim din nou cu persoana în cauză, să vorbim, s-o iubim. Însă dacă cineva ne-ar pune un film cu secvențele care ne-au durut rău cîndva.. Oare cum ar fi? Eu m-am gîndit mult azi la filme.. și nu e bine așa! Voi să nu încercați, căci e depresie garantată și.. de ce nu, ciudă.. (că a fost așa și nu altfel)
Și în fiecare zi mă mai gîndesc că într-o zi va înnebuni toată lumea (nu mai e mult pînă atunci) iar eu o să mă simt cel mai bine.. o să înot ca peștele în apă!
Aș vrea să pot spune multe, nu despre mine, nu despre el, nu despre noi, nu despre ai mei și-ai noștri. Aș spune multe în general, despre cărți, filme, personaje inedite, evenimente șocante, aș face jocuri de cuvinte și m-aș prosti pe blog pînă la răsărit, ba chiar l-aș bîrfi pe zoso; aș scrie despre orice numai să scriu și descopăr cu uluire că am capul gol.. Păi, în fața calculatorului nu ți se poate întîmpla nimic, nu?
Acum dacă am spart gheața (deși am crăpat-o doar), poate voi mai scrie. Se mai poate și să scriu numai cînd se prinde gheața pe lacuri.. Dar nu cred că simte cineva asta 
)
Aide bai!
P.S: Cu rîndurile astea poate vă întrebați ce c***t de liniște am invocat?! Apăi, întrebați-vă că eu mă întreb destul în rest! 
frumos…