Din ciclul „Locu-n care-ți vine să te muți!!”
..„La Jazz”…nou amenajatul etaj din „Janis La Stuf”, de pe Victor Babeș 33, în locul fostului „Nera”..
Amenajat între „Bibliotecă” aka „Cîrciumă literară” (et. 2) și „La Ceaune” (Ex-et.3, actualul et.4), „La Jazz” ajungeți urcînd la et. 3.
Frumusețea asta de loc ne mănîncă banii și nopțile, ne consumă poveștile ori de cîte ori avem chef de ieșit (cam ori.. de multe ori).. de fapt.. cînd avem bani de ieșit sau..cînd ne roade dorul de a sta la taclale, la un vin fiert (și cam ..„mucos”.. de la temperatură, portocală, zahăr.. cam nasol 😀 ), cu cel mai bun prieten..
Înainte să fie amenajat „La Jazz”, „La bibliotecă” era ză best pleis tu gou pt mine și Pecarov, cu atît mai mult marțea, cînd „umila noastră Aminda” ne (în)cînta.. (deși Pecarov n-a întîlnit-o..pînă aseară..)
O splendoare de voce, ascultată într-o splendoare de ambianță întîlnită într-o splendoare de loc..
..„Să moară Bibi!! dacă nu vă place, vă dăm banii înapoi” – texte de la et.2, referitoare la sandvișul cu 3,8 leuți. Eu nu vă dau banii înapoi..pt că nu va fi nevoie.. pt că n-are cum să nu vă placă!! 😉
Imaginați-vă doar un loc „á la Stuf stail”, decorat (vb vine) cu pînză de sac, funii, stuf (lojic!), mese și scaune lucioase, negre (CA de abanos..), nu ca acelea pline de așchii, de la etajul 4 (care, chiar și așa, se pupă cu stilul Janis Stuf), tablouri cu titanii jazz-ului, instrumente agățate de pereți, un pian mare și frumos, lumină caldă de lumînări, oameni faini și cu bun-simț, care nu urlă ca pe dincolo, iar muzica…bănuiesc că nu mai e nevoie să vă spun că, ascultînd-o, vă gîdilă-n ceafă..
Aseară, savurînd atmosfera „old style”, încă liniștită la orele 21,oo, a venit o domșoră blonduță și frumoasă și drăguță și pe gustul lui Pecarov (tare i s-au mai învîrtit binoaclele 😛 ) și ne-a spus că Aminda cîntă de la 22,00. Am dat din coadă ca un cățel.. Cînd am ieșit, nu credeam că va avea ocazia și Pecarov s-o asculte pe tanti asta bună..la voce 😀 ..și la tot…L-am tot înnebunit „cu Aminda-n sus, Aminda-n jos”, dar numai nu reușeam să ne sincronizăm.
Pt. cine nu știe, Pecarov e alter-ego-ul propriu și personal al propriei mele persoane 😉 , în varianta masculină..și mult mai șlefuită..Adică..e ceea ce trebuia să iasă de la mama în ’87, cînd a dat rateu a două oară, făcîndu-i lui Vîsa o fată..ca mine..E cel mai bun și mai iubit prieten!!
Buuun!!, și a venit Aminda și un nene blond, care cîntă la pian precum un zeu; ne-au cîntat și ne-au încîntat și ne-au încîntat și… Pecarov a spus c-ar lua-o acasă pe Aminda…Băi, frățică, cine n-ar lua-o??!! Și eu aș lua-o!! 😀
Cu atît mai mult l-a cucerit cînd a cîntat „Hurt” (Johnny Cash..prietenul meu JR 😛 ), piesă despre care îi povesteam chiar înainte ca ea să înceapă..coincidențe! În visare cum era dragul meu Pecarov, îngaimă încîntat:
– Știi ce mi-ar plăcea s-o aud cîntînd? „Soldier of Fortune” (Deep Purple..deșiii.. să mai spun cine-o cîntă e o redundanță..); e piesa mea preferată, știi doar!
Știam, normal că știam!
– Păi du-te și scrie pe un bilețel piesa; ai auzit cînd a anunțat că-i putem scrie bilețele cu sugestii; dacă le știe, ne va împlini dorințele 🙂 Dacă nu le știe, le învață și le cîntă data viitoare.
– Nuuu mă duuuc..Lasă..
Și tip-til, m-am dus eu.. la bar.. că-mi era rușinică să mă duc în fața ei să scriu bilețel și să-l arunc în coșuleț.. sau unde le strînge ea. L-am întrebat pe băiatul de acolo dacă nu cumva bilețelele se lasă la bar..(șmecherie mică ce mi-s); el, foarte amabil, mi-a spus că nu, că nu știe dar că îl duce el dacă vreau..(asta așteptam, băiete!); mi-a dat un pix și o foaie mîzgălită față-verso cu „Rezervat”, din care am reușit să rup un colțișor alb, pe care am scris frumos numele piesei.. și băiatul i l-a dus Amindei..
– I-am scris bilețel cu piesa..
– Care piesă?
– Ei, care?!!
– Nu creeeed!!
– Ba să crezi!!
– Da oricum, nici nu cred că știe s-o cînte chiar pe asta..
– Dacă nu știe, o învață și-o cîntă data viitoare!
După ce s-a terminat piesa începută pe cînd eu m-am fofilat la bar, am auzit note dulci, acorduri familiare…apoi vocea fetei.. care a început să cînte „Soldier of Fortune”..
De data asta ai subestimat-o, dragul meu Pecarov!! 😉
Nu trebuie să mai spun că pt. antenele lui, dar și pt. ale mele, piesa asta a fost orgasmică.. furnicături prin ceafă, fluturi în stomac, priviri de mulțumire din partea lui Pecarov, ocheade iubitoare și admirative către Aminda..„Mulțumim, mamiii!!” 😀
Fraților, dacă n-ați fost La Janis Stuf pînă acum, mergeți!!
Și fraților, dacă n-ați fost curioși s-o ascultați pe Aminda, păi fiți, că tanti chiar merită!! 😉
!!! toate astea dacă nu sunteți cocalari și piți…nu că nu s-ar rătăci pe acolo din cînd în cînd – aseară par agzomplîî – și cîte-o marmotă cu blană naturelle și cizme roz și ciorapi de plasă și scoarță de copac în loc de piele – de la solar, of cors! – și buzuci cu tone de glossy glossy și și …Aici nu-i Zoo și nici Grădina Botanică!! aia e pe Republicii, o „centură” mai încolo, paralelă cu Victor Babeș, făă botanistelor!!!
Parari pariram pam pam!!
Tam Tam!!
Aide bai!!
P.S: Se spune „Stuf” – pe romînește – nu stuff aka staf, cum zic mulți!! stuf, stufăriș, trestie, alt fel de boscheți…stuuuf!!
P.P.S: Un mic add la vechea mea listă „De-asta-s prietenii!”: să mergi cu ei la Janis Stuf..La jazz 🙂
Mulţumim pentru complimentări şi pentru apreciere! Dar să ştii că nu-s CHIAR aşa tanti… 🙂
Pffff!! Ce onoare!! Știu că nu ești, dar e o formulă prin care mă alint eu..adică fac pe fetița! 😛 Cînd eram mică de tot, pentru mine orice femeie era tanti și orice bărbat era nenea 😀 Acum sunt o fetiță..în haine prea mari 😉
Numai bine și să te ascultăm sănătoasă!
[…] Pentru că de-asta-s prietenii!! […]